Recunosc, îmi place să mă joc. Îmi place să mă joc de fiecare dată când am o dispoziție favorabilă, când se ivește oportunitatea, când simt nevoia. Unii ar putea spune că regresez la stadiul de copil, eu aș zice că din contră progresez spre acel stadiu – depinde cum privim.
Cu siguranță au trecut pe la urechile voastre conceptul de copil interior sau că fiecare dintre noi are un astfel de omuleț pe undeva, chiar dacă nu l-am mai văzut de multă vreme. În analiza tranzacțională este denumit Eul copil, o stare pe care o avem indiferent de vârsta cronologică, este o stare perpetuă în noi chiar dacă aparent nu o simțim. Mai degrabă, aș zice că este înfundată. De fiecare dată când punem pasiune, suntem entuziaști, ghiduși, jucăuși sau impulsivi, emoționali, pripiți, agitați această stare a Eului copil se activează în noi. În alte dăți se prezintă sub o formă reținută, conformistă sau studioasă. Copilul nostru interior nu este bun sau rău, el este pur și simplu. A crescut pe seama experiențelor pe care le-am avut și s-a dezvoltat în funcție de acestea. Poate avea aspecte care ne plac la el sau din contră pe care le respingem. Poate fi acceptat ca parte din noi sau respins și înfundat.
Când accesez această parte din mine este ca o briză de aer proaspăt și răcoros. Întotdeauna am văzut în el puterea creativității, o doză de energie potențială pe care aș putea-o folosi la nevoie, curajul de a experimenta, de a ieși din zona de confort.
Desigur, conviețuirea cu el necesită niște limite de siguranță, că doar vorbim despre copii aici. Dacă îl limităm prea mult atunci devine frustrat și va încerca să își ceară drepturile – ne simțim blocați, fără vlagă și parcă nu mai reușim să ne bucurăm de lucrurile mărunte și bune din viața noastră. Dacă îi lăsăm prea multă libertate atunci își poate face de cap și observăm că suntem epuizați de atâtea emoții intense, că parcă nu reușim să ducem vreun lucru la bun sfârșit sau că ne este foarte greu să ne asumăm responsabilitatea. Limitele nu sunt universale, adică fiecare cu ale lui. Ce pentru mine poate însemna libertate, pentru tine poate fi considerat încă o restrângere. De aceea, este nevoie să-l cunoaștem pe acest copil din noi, să-l explorăm și să-i analizăm nevoile pentru a găsi împreună cu el echilibrul de care avem nevoie. Un fel de fine tuning (reglaj fin) interior.
Ce mai face copilul vostru interior?
Leave a comment