Când mergem la psihoterapeut?

0e97482ed1fbda591b5085b2436aaf1e

S-au scris multe articole pe această temă și cu siguranță acesta pe care începi să-l citești acum nu va fi ultimul. Am mai observat că toate spun cam același lucru. Cam greu să tot găsești alte și alte motive, deși la drept vorbind există o unicitate fină în cadrul fiecărui client și al motivației sale de a începe un astfel de proces.  Scopul pentru care am scrie un astfel de articol este unul motivațional de informare. Cu alte cuvinte, să depășim niște paradigme mai vechi – nebunii merg la psihoterapeut sau ești nebun dacă… și acela de a apropia publicul larg de acest serviciu, poate chiar de a-l impulsiona să încerce. Așa cum văd eu, cel puțin acum, în prezent, un astfel de articol face parte din cartea de vizită a oricărui psihoterapeut, deoarece acesta transmite cumva relația pe care o are cu psihoterapia, credințele sale, modul său de abordare. Se pare că a durat ceva ani să o scriu pe a mea ;).

Continue reading → Când mergem la psihoterapeut?

Când psihoterapia nu merge

Este un pic ciudat să abordez acest subiect, având în vedere că sunt psihoterapeut și am convingerea generală că psihoterapia în general merge. Dar, adevărul este că sunt situații în care procesul psihoterapeutic nu merge, nu are rezultate sau stagnează. Desigur, nu de puține ori aud în jur persoane care povestesc despre experiența cu un psihoterapeut în termenii – nu mi-a adus nimic, nu am simțit nimic diferit, nu s-a rezolvat problema. În același timp, nu am auzit nici o persoană care să spună că psihoterapia i-a făcut mai mult rău, prin urmare iată și o veste bună :). În cel mai rău caz, ieși dintr-un proces psihoterapeutic la nivelul la care ai intrat.

Dar să revenim la subiect. Există câteva cauze care pot duce la lipsa de rezultate și cu cât ne dăm seama mai repede, cu atât putem face ceva ca să nu mai pierdem timpul (și banii). Astfel, psihoterapia nu merge (sau merge mai greu) atunci când:Imagini pentru psicoterapia acuarel

  • Ești trimis de cineva. Îți spune mama, prietena, iubitul, sora: Ai o problemă și e musai să vezi un psihoterapeut. Chiar dacă sunt cele mai bune intenții în spate, în final dacă tu nu consideri că ai o problemă și începi un demers în care încerci să rezolvi problema văzută de alții, slabe șanse să se întâmple ceva cu tine. Cu alte cuvinte și în psihoterapie, cu cât motivația interioară este mai puternică, cu atât cresc șansele să ajungi acolo unde îți dorești;
  • Nu ai găsit psihoterapeutul potrivit. Relația cu psihoterapeutul este una din fundamentele procesului psihoterapeutic, care facilitează schimbarea și rezultatele pe care vrei să le obții. Psihoterapeutul este și el om, la rândul lui și indiferent de câte recomandări are, este posibil să nu fie cel potrivit pentru tine, să nu faceți acel click împreuna. Este greu să îți dai seama din prima dacă cel din fața ta este persoana potrivită pentru tine, dar în primele 3-4 ședințe dacă ești un pic atent la tine poți identifica dacă poți merge mai departe cu persoana din fața ta;

Continue reading → Când psihoterapia nu merge

Feminin sau masculin? Poate androgin?

Cum deja probabil știți, de anul trecut mă preocupă tema feminității și mai ales a dezvoltării acesteia din punct de vedere transgenerațional (adică de la străbunică, la bunică, la mamă, la fiică). În același timp există o bucățică în mine tare pasionată de cercetare, studii, știință – mai multe detalii aici. În ultimii ani, bucățica aceasta a fost tare tăcută, așezată într-un sertar pe undeva prin interiorul meu, cumva în așteptare – poate, poate vine se aliniază planete și o bagă și pe ea cineva în seamă. Și s-a întâmplat, în ultimele luni a ieșit și ea un pic la aer. Acest articol vine din această părticică din mine, într-un limbaj mai puțin științific, dar cu referințe pentru pasionați ;).

Nu m-ar mira să vă întrebați de ce este important să studiezi feminitatea sau să-i acorzi importanță? Din cauza presiunii. Cu toții dăm la un moment dat de probleme legate de gen. La nivel conștient sau nu, ne evaluăm și redefinim identitatea ca femeie sau bărbat și suntem supuși unor presiuni subtile să menținem anumite stereotipuri legate de gen (atitudini și comportamente), care în final devalorizează fiecare gen în parte și ne influențează negativ. Poate, ca și adulți nu o percepem foarte puternic, dar atunci când devenim părinți încep să iasă din noi tot felul de stereotipuri care țin de identitatea de gen. Cel mai frecvent este cel legat de plâns: Nu mai plânge, băieții nu plâng sau Așa sunt fetele, plâng mult. Mai cresc copiii și în adolescență auzi – Poartă și tu fuste, doar nu ești băiat (vă sună cunoscut?).

Continue reading → Feminin sau masculin? Poate androgin?

1 2 3 11