Astăzi vreau să scriu despre văitat, dar aș vrea să scriu științific de s-ar putea. Desigur, nu va ieși sub această formă căci parcă nu sunt în dispoziția necesară. Mă amuză un pic să scriu acest articol, deoarece îmi vin în minte tot felul de imagini cu copii care se vaită (probabil din cauza alor mei) sau bocitoare (în capul meu femei cu batic, fără vârstă). Apoi, nu pot să nu mă raportez la mine un pic și relația mea cu văitatul, care merge și nu merge. Eu defel nu mă vait, dar sunt momente în care simt așa o nevoie imensă să o fac, să mă dau de ceasul morții de câteva ori, să nu mă mai gândesc la soluții pentru probleme, ci doar să mă vait de ele. Și în momentele acelea, când mă vait – mă relaxez, iar la sfârșit am un pic senzația de zbor ușor. Pe de altă parte, lumea din jurul meu nu e obișnuită cu mine în modul de văitare și parcă nu știu cum să mai facă să-mi treacă starea. Vin cu idei, mă îmbărbătează, mă încurajează că nu-i așa grav, schimbă subiectul… Iar eu, ce să zic, îmi vine să țip de iritare, să-i scutur nițel și să le spun: Normal că nu e grav, normal că voi găsi soluții, doar vreau și eu un moment de văitare clasică.
Există desigur și reversul medaliei: Văitătorii de profesie. Se întrece limita văitării clasice, legate de un stimul-problemă și se ajunge la un văitat continuu, legat de aparent orice. Este un văitat adresat oricui care are urechi să audă sau ce mai contează până la urmă dacă celălalt ascultă sau nu. Putem repera o astfel de comunicare și pe stradă. Observăm o persoană care se agită, povestește cu tristețe, iar cealaltă inspectează cu atenție asfaltul, apoi copacul de lângă, apoi păsările de pe cer. Ne-am putea întreba, de ce nu se oprește emițătorul din vorbit. Probabil că nu contează, nevoia este mult prea mare de a exprima. O altă caracteristică a văitătorilor de profesie, este faptul că oricâte soluții ar primi din exterior sau chiar și ajutor, aceștia nu le iau în seamă. Ca și cum rămân acolo la stadiul de văitare și nu vor/ nu pot sub nici o formă să-l părăsească.
Și să trecem un pic în partea științifică. Care este partea pozitivă a văitatului? Rolul acestui proces este acela de a ne descărca de frustrări și a exprima ce este nemulțumitor în relație cu ceilalți. Astfel, un văitat eficient va duce la o îmbunătățire a relațiilor sociale. Care este partea negativă a văitatului? Atunci când ne văităm foarte mult, ajungem să credem că nu avem nici un fel de control asupra situației noastre, ne punem în rolul de victimă și ne simțim lipsiți de speranță ceea ce va dăuna încrederii și stimei de sine.
Deja, probabil că vă întrebați, care este diferența dintre un văitat eficient, pozitiv și unul negativ. Se pare că principala diferență o constituie prezența unui scop. Astfel, dacă ne văităm cu scopul de a schimba ceva, atunci devine un văitat eficient. Dacă ne văităm doar cu scopul de a ne văita, atunci avem de-a face cu un văitat ineficient, deci posibil vor apărea consecințe negative.
Părerile încă sunt împărțite legat de efectele văitatului. Și este normal să fie așa, mai ales că văitatul are o doză foarte mare de subiectivitate – nemulțumirile mele pot fi pentru alții niște fleacuri, la fel și invers. Dacă vă interesează să citiți mai multe, uitați aici un articol despre cum este influențat creierul de văitat: https://www.entrepreneur.com/article/281734.
Nu știu exact ce am vrut cu acest articol, probabil să mă vait un pic :)! Vă invit și pe voi să vă exprimați nemulțumirile, să experimentați văitatul cu scop.
Leave a comment