Astăzi vreau să scriu despre văitat, dar aș vrea să scriu științific de s-ar putea. Desigur, nu va ieși sub această formă căci parcă nu sunt în dispoziția necesară. Mă amuză un pic să scriu acest articol, deoarece îmi vin în minte tot felul de imagini cu copii care se vaită (probabil din cauza alor mei) sau bocitoare (în capul meu femei cu batic, fără vârstă). Apoi, nu pot să nu mă raportez la mine un pic și relația mea cu văitatul, care merge și nu merge. Eu defel nu mă vait, dar sunt momente în care simt așa o nevoie imensă să o fac, să mă dau de ceasul morții de câteva ori, să nu mă mai gândesc la soluții pentru probleme, ci doar să mă vait de ele. Și în momentele acelea, când mă vait – mă relaxez, iar la sfârșit am un pic senzația de zbor ușor. Pe de altă parte, lumea din jurul meu nu e obișnuită cu mine în modul de văitare și parcă nu știu cum să mai facă să-mi treacă starea. Vin cu idei, mă îmbărbătează, mă încurajează că nu-i așa grav, schimbă subiectul… Iar eu, ce să zic, îmi vine să țip de iritare, să-i scutur nițel și să le spun: Normal că nu e grav, normal că voi găsi soluții, doar vreau și eu un moment de văitare clasică.
Ascultarea empatică – între simplu și complicat
În ultimele două săptămâni am tot lucrat și pregătit ziua de astăzi – Ziua Mondială a Ascultării Empatice – întâlniri, postere, flyere și trebuia să scriu un articol (acest articol) despre ce înseamnă pentru mine ascultarea empatică. Se pare că am tot amânat, dacă de abia azi, chiar în ziua Z îl scriu. De unde atâta amânare, mă întreb acum.
Ascultarea empatică este un concept relativ simplu. Cred că în prezent copiii învață despre ascultare și în ciclul primar sau cel puțin aud despre acest concept în cadrul atelierelor de dezvoltare personală. Este drept, suntem ceva mai familiarizați cu noțiunea de ascultare activă, dar până la urmă ce mare lucru ascultarea empatică = taci și înțelegi emoțiile celorlalți. Așa și eu, ce să scriu despre asta, despre un concept atât de familiar, care este la îndemâna oricui? Apoi m-am gândit să scriu despre cum îmi dau seama eu că sunt ascultată empatic. Și, aici uimirea căci se pare că de multișor nu am mai avut o experiență de acest tip.
Continue reading → Ascultarea empatică – între simplu și complicat
Moș Ene: Tips &Tricks (de-ale mele)
Se întâmplă ca atunci când suntem foarte entuziasmați, când avem multe lucruri de făcut, când ne macină ceva, când suntem stresați sau pur și simplu când nu avem o soluție pentru o problemă cu care ne confruntăm, Moș Ene să se joace cu noi și să nu își facă simțită prezența. Cu toate că oboseala o resimțim, un somn bun ar fi de folos și chiar ne dorim să adormim. Și încercăm, ținem ochii (strânși) închiși, ne foim – poate, poate poziția este de vină și totuși nimic nu se întâmplă. Agitați suntem în continuare. Cu cât încercăm mai mult cu atât pare că se duce somnul și ne agităm și mai tare, ne enervăm și intrăm într-un cerc vicios în care relaxarea și visul acela frumos la care speram întârzie din ce în ce mai mult să apară.
Mi se întâmplă și mie, ți se întâmplă și ție, până la urmă cu toții trecem și prin astfel de nopți, mai mult sau mai puțin albe. Ce este de făcut? În primul rând există un soi de regulă – când ești agitat și vezi că nu poți adormi, nu mai încerca – oricum duce la frustrare și la acel cerc vicios despre care scriam mai sus.
De-a emoțiile – ateliere pentru părinți
În această vară am vorbit mult despre emoții: despre emoțiile părinților, despre emoțiile copiilor și de fiecare dată am primit întrebarea: Ce fac? Cum fac? Cum îl învăț să-și gestioneze diferite emoții? Și eu am zis: Prin joc, iar ei m-au întrebat: Ce joc? În același timp am mai observat o așteptare și de aici o nemulțumire – cum, copiii nu învață de la sine să-și gestioneze singuri emoțiile? Ba da, dar de cele mai multe ori învață de la sine să se exprime așa cum nu ne place nouă: când este furios lovește, când îi este frică fuge și refuză orice apropiere, iar când este trist de fapt este furios. Hmmm complicată treabă. Și atunci mi-am zis că poate ar fi util să ne jucăm noi părinții De-a Emoțiile.
