Ce fac atunci cand ma plictisesc? Scriu un articol despre Plictiseala! Ma asteptam sa gasesc putine informatii pe aceasta tema, dar spre surprinderea mea pare ca exista un interes crescut la nivel stiintific, dar si filozofic. Cine are chef sa scrie, sa studieze plictiseala? Persoane plictisite (aici as intra si eu), persoane care se intalnesc des cu persoane cronic plictisite? In orice caz a venit momentul sa scriu si despre teoria plictiselii.
Plictiseala este foarte aproape de specia umana deoarece este universala (cu totii am fost/ vom fi plictisiti la un moment dat). Cand apare? Cand nu ai nimic de facut si nici nu te atrage nimic din jurul tau, cand exista o lipsa de stimulare. Psihologia pozitiva imbraca plictiseala cu o definitie ceva mai elevata: Plictiseala este un raspuns la o provocare moderata pentru care avem toate abilitatile necesare, adica este prea simpla pentru noi.
Ce nu este universal sunt stimulii plictiselii: ce ma plictiseste pe mine, s-ar putea sa nu te plictiseasca si pe tine.
Iti poti da seama ca esti plictisit (pe langa cascat, lipsa de chef) si dupa dificultatile de concentrare. Adica iti este greu sa te apuci de activitate sau sa o finalizezi. Am observat (si din propria experienta) ca de obicei avem un simt ascutit la a detecta propria plictiseala, de a o identifica – in comparatie cu alte stari emotionale: frustrari, anxietati care se furiseaza destul de des din constiinta noastra.
Desi nu mi-am pus problema, am gasit intr-un articol o diferentiere intre a fi pictisitor si a te plictisi. Cred ca pe de o parte mi se parea normala diferentierea. Da, chiar si cei mai zvapaiati dintre noi se plictisesc. Ce m-a mai frapat sunt citatele despre normalitate versus plictiseala, cu dictonul “Fii anormal”. Iarasi revin cu ideea: da, si cei mai anormali dintre noi se plictisesc.
John D. Eastwood, psiholog pasionat de conceptul plictiselii a identificat doua tipuri de personalitate (cam mult spus personalitate): cei cu tendinta naturala de a cauta in mod constant experiente noi si opusul acestora. Pentru primii, un ritm linistit, molcom al vietii nu este suficient. Pentru cei din a doua categorie, lumea este un loc anxios, de care trebuie sa-ti fie frica si astfel ei se inchid in zona de confort din care nu mai ies, practic se retrag. Desi aceasta retragere le aduce confort, acestia nu sunt totdeauna satisfacuti cu siguranta pe care o ofera, rezultand in plictiseala cronica. Aceste doua tipuri de a fi au probleme mai mari in legatura cu plictiseala. Teoria lui Eastwood asupra plictiselii are ca idee de baza ca lumea este substimulata la nivel cronic.
S-au identifcat si 3 tipuri de situatii cand apare plictiseala:
1. Atunci cand suntem impiedicati sa ne implicam intr-o activitate pe care o dorim;
2. Atunci cand suntem fortati sa ne implicam intr-o activitate pe care nu o dorim;
3. Atunci cand, fara vreun motiv aparent avem dificultati sa ne implicam in orice tip de activitate.
Va suna cunoscut? Ma voi hazarda sa lansez o ipoteza inca netestata: exista o relatie intre plictiseala si nivelul de placere al activitatilor.
Efectele plictiselii:
Din categoria relelor, adica riscurile plictiselii din date stiintifice (punctez aici ca este vorba despre plictiseala cronica):
- Exista o legatura cu depresia, se pare ca plictiseala cronica poate fi un simptom al depresiei;
- Tendinta de a fuma mai mult, a bea si a lua droguri – cand suntem plictisiti putem cadea in diferite patimi ca sa scadem aceasta stare emotionala;
- Productivitate scazuta – lesne de inteles :).
- Cea mai grava din perspectiva mea, se pare ca un studiu facut in UK a aratat ca 30 % dintre persoanele care au tendinta sa se plictiseasca, ar fi murit in decursul a trei ani de la acest studiu.
Din categoria bunelor (da, sunt adepta teoriei conform careia emotiile, prin urmare si plictiseala, exista pentru ca ne aduc niste beneficii – e rost de un articol si pe tema asta):
- fara ea nu am sti ce este aventura;
- ne impinge sa fim curiosi, sa exploram;
- incurajeaza creativitatea, gandirea creativa;
Cand imi vajaie capul de ganduri sau nu am timp nici sa respir, tanjesc la momentele de plictiseala. Iar cand sunt plictisita tanjesc dupa actiune. Cu alte cuvinte nici cu ea nici fara ea.
Ma intrebam daca sa scriu si despre cum sa iesim din starea de plictiseala si ce mi s-a nazarit este: Verbul anti-plictiseala = a face!
Pentru cei studiosi in ale plictiselii iata cateva articole de aprofundat:
Structura Plictiselii
Cucerirea Plictiselii
Borcanul anti Plictiseala pentru copii
Sursa foto 1: http://www.crowsnbones.com/2011/04/100-great-songs-that-ended-up-being-the-most-boring-ones/
Sursa foto 2: http://www.goodreads.com/book/show/13448343-i-m-bored
Sursa foto 3: https://wingedophidia.wordpress.com/tag/ennui/
Leave a comment