Empatia & Autocunoașterea

Din punctul meu de vedere este aproape imposibil să vorbești despre empatie fără a face referire la Eu/ Sine (sau cum vreți voi să numiți entitatea aceea interioară). Iar când vizăm dezvoltarea empatiei, atunci cele două sunt interdependente. Nu poți să fii empatic, dacă nu te cunoști pe tine și mai ales emoțiile tale. De ce?

  • Pentru că este dificil să vezi, să simți, să identifici în celălalt emoții pe care tu nu le cunoști;
  • Pentru că este greu să înțelegi lumea celuilalt dacă ce apare la el tu reprimi și nu accepți în tine;
  • Pentru că este nevoie să îți știi limitele, să fii conștient de tine, ca să nu cazi în capcana identificării – adică să preiei emoțiile celuilalt ca fiind ale tale;
  • Pentru că nu ai putea avea disponibilitate pentru celălalt dacă treci prin provocări intense interioare;
  • Pentru că este necesar să fii mai întâi deschis către lumea ta ca să poți fi autentic deschis către lumea celuilalt.

sursa foto: cancerresearchuk.org/

Părinte empatic: Grup de autocunoaștere și dezvoltare a empatiei parentale


Grup empatieEmpatia parentală
este ingredientul magic în relația cu propriul copil. Este cea care ne apropie la nivel emoțional, cea care încurajează auto-dezvăluirile și mai ales este cea care îi conferă celui mic siguranță și încredere. Este o abilitate care nu trebuie să lipsească din valiza cu resurse a părintelui. Câteodată empatizăm intuitiv, altădată descoperim că ne este dificil să ne conectăm la copilul nostru sau nu mai avem resursele necesare să o facem. Pentru a fi mereu în contact cu noi și capacitățile empatice este nevoie să avem grijă de ea, să contribuim la dezvoltarea ei.

Continue reading → Părinte empatic: Grup de autocunoaștere și dezvoltare a empatiei parentale

1 2 3