Cred că și vouă vi s-a întâmplat să cumpărați diferite cărți, să citiți câteva pagini din ele, apoi să le lăsați lângă pat pentru câteva luni până la o curățenie mai sârguincioasă când decideți să le găsiți un loc în bibliotecă cu gândul că va veni un moment când le veți citi. Uneori pot trece și ani de zile (cel puțin în cazul meu) până când le regăsiți și miracolul se întâmplă, promisiunea către ele se împlinește și în sfârșit le citiți, dar nu oricum ci cu o poftă incredibilă de vă întrebați cum de nu ați citit-o mai devreme. De ce? Nu știu. Probabil că există un anumit timp pentru toate.
De curând am devorat o carte din această categorie descrisă mai sus, o carte care mi-a atins sensul vieții cu explicații: Omul în căutarea sensului vieții, scrisă de Viktor Frankl – fondatorul logoterapiei, adică a psihoterapiei centrată pe sens. Eu de Viktor Frankl m-am mai tot întâlnit de-a lungul formărilor în diferite forme de psihoterapie și de fiecare dată a existat o atracție față de ideologia lui. Pe de altă parte, această carte nu este una de specialitate, ci mai degrabă o autobiografie a lui, în care autorul este și povestitor, și personaj principal, și psihoterapeut și cercetător. Este o carte despre lumea existențială a prizonierilor din lagărele de concentrare, despre profilul lor și despre sensul vieții lor – Viktor Frankl fiind un supraviețuitor al lagărelor de concentrare, printre care numărându-se și binecunoscutul Auschwitz. Aproximativ trei ani de zile a rezistat și din această rezistență s-a născut logoterapia. Să nu credeți că această carte este deprimantă, excesiv de emoționantă sau politică. Nu este o critică la o doctrină politică, nu este o plângere de milă, ci din contră este o carte cumva despre supraviețuire, optimism și a da/ a găsi sens.
Se întâmplă oricui (chiar și celor mai hotărâți dintre noi) să nu știm încotro să o luăm. Pentru unii a devenit o obișnuință, pentru alții este o excepție îngrijorătoare: nu știu ce vreau de la
Anul trecut, în luna noiembrie, am sărbătorit Ziua Mondială a Empatiei sub forma unui proiect, în care am avut ocazia să mă întâlnesc în fiecare miercuri cu diferite persoane care își doresc dezvoltarea acestei capacități – mai multe detalii găsiți 
