Este un pic ciudat să abordez acest subiect, având în vedere că sunt psihoterapeut și am convingerea generală că psihoterapia în general merge. Dar, adevărul este că sunt situații în care procesul psihoterapeutic nu merge, nu are rezultate sau stagnează. Desigur, nu de puține ori aud în jur persoane care povestesc despre experiența cu un psihoterapeut în termenii – nu mi-a adus nimic, nu am simțit nimic diferit, nu s-a rezolvat problema. În același timp, nu am auzit nici o persoană care să spună că psihoterapia i-a făcut mai mult rău, prin urmare iată și o veste bună :). În cel mai rău caz, ieși dintr-un proces psihoterapeutic la nivelul la care ai intrat.
Dar să revenim la subiect. Există câteva cauze care pot duce la lipsa de rezultate și cu cât ne dăm seama mai repede, cu atât putem face ceva ca să nu mai pierdem timpul (și banii). Astfel, psihoterapia nu merge (sau merge mai greu) atunci când:
- Ești trimis de cineva. Îți spune mama, prietena, iubitul, sora: Ai o problemă și e musai să vezi un psihoterapeut. Chiar dacă sunt cele mai bune intenții în spate, în final dacă tu nu consideri că ai o problemă și începi un demers în care încerci să rezolvi problema văzută de alții, slabe șanse să se întâmple ceva cu tine. Cu alte cuvinte și în psihoterapie, cu cât motivația interioară este mai puternică, cu atât cresc șansele să ajungi acolo unde îți dorești;
- Nu ai găsit psihoterapeutul potrivit. Relația cu psihoterapeutul este una din fundamentele procesului psihoterapeutic, care facilitează schimbarea și rezultatele pe care vrei să le obții. Psihoterapeutul este și el om, la rândul lui și indiferent de câte recomandări are, este posibil să nu fie cel potrivit pentru tine, să nu faceți acel click împreuna. Este greu să îți dai seama din prima dacă cel din fața ta este persoana potrivită pentru tine, dar în primele 3-4 ședințe dacă ești un pic atent la tine poți identifica dacă poți merge mai departe cu persoana din fața ta;
- Nu ți se potrivește metoda psihoterapeutică. Metodele (școlile) psihoterapeutice sunt multe și diverse. Oricât ne-ar plăcea să credem că școala în care ne-am format este universală, există totuși limite în ceea ce privește gradul de adaptabilitate la personalitatea clientului. Cu alte cuvinte, psihanaliza nu se potrivește oricărei structuri de personalitate, cum nici psihoterapia cognitiv comportamentală sau integrativă, sau eriksoniană sau centrată pe persoană;
- Nu ai încredere în capacitatea ta de a atinge rezultatul/ în psihoterapeut/ în procesul psihoterapeutic. Se leagă de cele scrise mai sus. Este normal să existe un anumit grad de neîncredere, dar atunci când acesta este foarte mare, tot procesul devine mai greoi;
- Vii la psihoterapeut o dată la 3 săptămâni/ o dată pe lună sau la două luni. Procesul psihoterapeutic are nevoie de o constanță în timp pentru a avea rezultate. Cu cât procesul este mai instabil, cu atât șansele scad să ai parte de o schimbare profundă în interiorul tău;
- Ai așteptarea ca în 2-3 ședințe totul să se rezolve. Minuni se mai întâmplă, dar rar. Orice schimbare profundă are nevoie de timp. Putem spune că un proces psihoterapeutic începe de abia după 10-15 ședințe, Până atunci are loc doar încălzirea, stabilirea relației cu psihoterapeutul, adaptarea la cadrul psihoterapeutic.
- Crezi că problema ta ține de exterior. Aici este o lecție tare grea de conștientizat. Din păcate, psihoterapia nu are efect decât asupra propriei tale persoane. Nu are nici un efect asupra mamei, tatălui, iubitei… Da, îți poți schimba modul în care tu te raportezi la ei, dar nu pe ei în sine;
- Pui toată responsabilitatea rezolvării asupra psihoterapeutului sau ai așteptarea ca el să îți rezolve problema. Cred că ar fi o revoluție în acest domeniu dacă vreun psihoterapeut ar avea pastila sau rețeta magică (recunosc mi-ar plăcea să o inventez). Dacă tu nu lucrezi de loc la problema pe care o ai, zero șanse să ai vreun rezultat. Practic, amândoi ne suflecăm mânecile și trecem la treabă;
Eu zic să mă opresc aici. Cauze mai există, dar acestea aș spune că pot constitui o bază pentru lipsa rezultatelor dorite. Știu că decizia de a veni în terapia nu este nici pe departe una simplă. Este nevoie de timp pentru a lua această decizie, de căutări, de setare a așteptărilor. Eu găsesc de ajutor să îmi creionez o imagine asupra proceselor în care intru, incluzând aici și niște criterii de evaluare a ceea ce doresc și este posibil să obțin.
Aștept feedback-urile voastre și completări la această listă, mai jos, în comentarii.
sursă foto:twitter.com/drmoripsicologo
Leave a comment