Grup de suport pentru femeile care au pierdut o sarcină

Atunci când pierzi o sarcină, o tornadă de emoții pun stăpânire pe tine: tristețe, dezamăgire, furie, vinovăție, apatie. Chiar dacă pierderea a avut loc foarte devreme în primul trimestru, conexiunea dintre mamă și făt poate fi foarte puternică. Poate apărea un sentiment de copleșire care conduce la oboseală, probleme de somn, dificultăți de concentrare.

Nu trebuie să treci prin acest proces singură. Grupul de suport este un instrument care te poate ajuta să accepți și să gestionezi procesul pierderii prin a împărtăși experiența și a primi siguranță și empatie din partea grupului.

Grupul va fi format din 4-6 persoane și se va ține în București.

Continue reading → Grup de suport pentru femeile care au pierdut o sarcină

Când vine și acel moment potrivit

lunaCred că și vouă vi s-a întâmplat să cumpărați diferite cărți, să citiți câteva pagini din ele, apoi să le lăsați lângă pat pentru câteva luni până la o curățenie mai sârguincioasă când decideți să le găsiți un loc în bibliotecă cu gândul că va veni un moment când le veți citi. Uneori pot trece și ani de zile (cel puțin în cazul meu) până când le regăsiți și miracolul se întâmplă, promisiunea către ele se împlinește și în sfârșit le citiți, dar nu oricum ci cu o poftă incredibilă de vă întrebați cum de nu ați citit-o mai devreme. De ce? Nu știu. Probabil că există un anumit timp pentru toate.

De curând am devorat o carte din această categorie descrisă mai sus, o carte care mi-a atins sensul vieții cu explicații:  Omul în căutarea sensului vieții, scrisă de Viktor Frankl – fondatorul logoterapiei, adică a psihoterapiei centrată pe sens. Eu de Viktor Frankl m-am mai tot întâlnit de-a lungul formărilor în diferite forme de psihoterapie și de fiecare dată a existat o atracție față de ideologia lui.  Pe de altă parte, această carte nu este una de specialitate, ci mai degrabă o autobiografie a lui, în care autorul este și povestitor, și personaj principal, și psihoterapeut și cercetător. Este o carte despre lumea existențială a prizonierilor din lagărele de concentrare, despre profilul lor și despre sensul vieții lor – Viktor Frankl fiind un supraviețuitor al lagărelor de concentrare, printre care numărându-se și binecunoscutul Auschwitz. Aproximativ trei ani de zile a rezistat  și din această rezistență s-a născut logoterapia. Să nu credeți că această carte este deprimantă, excesiv de emoționantă sau politică. Nu este o critică la o doctrină politică, nu este o plângere de milă, ci din contră este o carte cumva despre supraviețuire, optimism și a da/ a găsi sens.

Continue reading → Când vine și acel moment potrivit

Iubește-te în cinci limbaje

La un moment dat, acum ceva anișori am citit o carte despre iubire, care a rămas cu mine de-a lungul vremii: Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor, Gary Chapman & Ross Campbell. Aș putea spune că este o carte ușoară, pe alocuri chiar comercială, cred că a și devenit un bestseller. Cu toate acestea, din când în când, prin ateliere, prin grupuri sau în ședințele de psihoterapie mă trezesc punând următoarea întrebare: Tu cum îți dai seama că celălalt te iubește? Răspunsurile pe care le primesc sunt variate: pentru că mi-a spus, pentru că mă îmbrățișează, pentru că mă ajută când am nevoie…și în același timp este remarcabil cât de ușor este să le identifici într-unul dintre cele cinci limbaje: mângâierile fizice, cuvintele de încurajare, timpul acordat, darurile și serviciile.

În dimineața asta, spontan, o nouă întrebare s-a ivit în mine: Cum ne iubim pe noi? În general, cartea face referire la un celălalt, fie el copil sau partener de cuplu. Legat de propria persoană ne îndeamnă să ne identificăm limbajele noastre preferate în a iubi, dar tot pe celălalt. Cum rămâne cu propria noastră persoană? Oare nu este important și modul în care noi ne iubim pe sine? sau Oare putem să folosim aceste limbaje în relația cu noi? Daaa, îmi place provocarea asta :)). Vom pleca de la ipoteza că noi ne iubim și pe noi, cel puțin într-o mică măsură, măcar din când în când.

Continue reading → Iubește-te în cinci limbaje

Joacă de adult

io1Recunosc, îmi place să mă joc. Îmi place să mă joc de fiecare dată când am o dispoziție favorabilă, când se ivește oportunitatea, când simt nevoia. Unii ar putea spune că regresez la stadiul de copil, eu aș zice că din contră progresez spre acel stadiu – depinde cum privim.

Continue reading → Joacă de adult

1 3 4 5 6 7 12