Am un prieten care…

Am un prieten care ar avea nevoie de un psihoterapeut. Cum să facem? sau Am un prieten care ar avea nevoie de un psihoterapeut dar nu vrea să meargă. Cum să îl conving? Pentru că mă întreabă lumea destul de des, m-am gândit să scriu un pic despre asta. Ar putea să fie un ghid de bune practici (prea mult spus) sau pur și simplu o perspectivă asupra unei astfel de provocări.

În primul rând ar trebui să facem un exercițiu de empatie: cum ar fi pentru mine să-mi spună cineva că ar trebui să merg la un psihoterapeut? Ce rezonanță aș avea? Iar în al doilea rând, ce m-ar convinge pe mine (dacă există ceva ce m-ar convinge) să intru într-un proces psihoterapeutic? Cred că informații valoroase am putea extrage doar din răspunsurile la aceste întrebări. Dincolo de acest aspect, iată câteva observații.

• Psihoterapia funcționează cel mai bine dacă și clientul are o motivație intrinsecă de a participa. Este drept că la cabinet vin și persoane trimise de familie, parteneri, dar acestea de obicei părăsesc destul de repede procesul psihoterapeutic pentru că ele nu consideră că au o problemă sau nu sunt pregătite să lucreze la acel moment pe problema respectivă. Prin urmare, chiar dacă noi vedem că prietenii noștri ar avea nevoie de un psihoterapeut, ar fi recomandat să vedem ce părere au și ei de această formă de ajutor.
• Menționarea unui astfel de serviciu poate trezi în celălalt gânduri și emoții diferite: de la uimire, nu m-am gândit la această soluție, până la enervare – crezi că sunt nebun? sau neputință chiar nu pot să gestionez și singur? Cu alte cuvinte, contează modul în care abordăm prietenul respectiv și este nevoie să fim atenți la emoțiile care apar în el când aude această propunere.
• Decizia de a începe un proces psihoterapeutic nu se întâmplă ad hoc, ci mai degrabă este un proces de durată. Nu de puține ori am observat frustrarea celor din jur că prietenul/a pare că nu le urmează sfatul și nu intră mai repede în terapie, căci sigur i-ar face bine. De cealaltă parte, în prima ședintă de multe ori aud – vreau să vin de câteva luni, dar am amânat. De aici putem trage o concluzie că cicăleala nu ajută. Și prin contrast, ar fi de ajutor respectarea ritmului pentru luarea deciziei.
• Ce convinge? Este greu de dat un răspuns, deoarece fiecare persoană are propriul stil și mod de a accepta sau respinge sfaturile, recomandările celor din jur. Toți avem butoanele noastre la care odată atinse reacționăm. Ceea ce poate fi de ajutor sau mai bine zis nu încurcă este experiența personală – cum am luat noi decizia să începem un proces psihoterapeutic. Totuși, ar trebui să avem în gând că este foarte posibil ca procesul celuilalt să fie diferit de al nostru.
• Putem recomanda un psihoterapeut, dar nu neapărat să-l vindem celuilalt. Psihoterapia se bazează pe o relație construirea unei relații unice. Psihoterapeuții sunt oameni, sunt și ei supuși evaluărilor subiective omenești și nu se potrivesc cu oricine. Prin urmare dacă psihoterapeutul tău a fost genial pentru tine, nu înseamnă că va fi la fel și pentru prietenul tău. De aceea, procesul alegerii psihoterapeutului este important. Faptul că sondez între mai multe recomandări, cercetez ce mi se potrivește mă va ajuta ulterior în construirea relației.

Cam atât! Sper să vă fie de ajutor în relația cu prietenii.

sursa foto: http://seedcreativenetwork.co.uk/louillustrator