Călătorind prin doliu – grupuri de suport

Când pierdem pe cineva drag…nu sunt cuvinte. Parcă ceva în noi se sfărâmă, se rupe, se sparge. Simțim și nu simțim, existăm și nu prea în această lume fără el/ea. Începe doliul. Nu sunt moduri bune sau rele de a ne trăi doliul, dar există modalități prin care putem face față într-un mod sănătos sentimentelor pe care le trăim. Câteodată reușim singuri să trecem prin această călătorie, alteori simțim nevoia să fim alături de alții ca noi, într-un proces similar. Ne simțim mai înțeleși, mai conținuți și la un moment dat vom simți că putem respira fără să mai doară la fel de tare. De aceea, eu am încredere și recomand grupurile de suport.

Au trecut ceva ani de la ultimele grupuri de suport pe care le-am organizat pe această temă, dar la sfârșitul anului trecut m-am reapropiat de doliu aici:http://www.ioanaagachi.ro/?s=doliu. Iar anul acesta a venit momentul să mă reapuc de treabă.

Continue reading → Călătorind prin doliu – grupuri de suport

Doliul, o călătorie

Doliul este o călătorie atât la nivel interior, cât și social. Aceasta călătorie este transformatoare, te transformi tu, se transformă convingerile tale și nu în ultimul rând se transformă relațiile pe care le-ai avut până atunci. Scopul ei este pe de o parte să spui adio de la persoana mult iubită, de la relația pe care ați împărtășit-o, iar pe de altă parte să găsești o modalitate de a păstra un contact cu acea parte din tine care a reprezentat-o ea.

De multe ori ne opunem transformării pentru că o asociem cu uitarea – ne simțim vinovați dacă râdem, dacă nu ne doare pentru un minut, deși toată ființa noastră vrea/ trebuie să supraviețuiască acestei experiențe. A supraviețui nu înseamnă a uita, ci mai degrabă a da sens, a crește la nivel personal, a încastra și mai mult în ființa ta ceea ce a însemnat ea/el pentru tine.

Continue reading → Doliul, o călătorie

Când mergem la psihoterapeut?

0e97482ed1fbda591b5085b2436aaf1e

S-au scris multe articole pe această temă și cu siguranță acesta pe care începi să-l citești acum nu va fi ultimul. Am mai observat că toate spun cam același lucru. Cam greu să tot găsești alte și alte motive, deși la drept vorbind există o unicitate fină în cadrul fiecărui client și al motivației sale de a începe un astfel de proces.  Scopul pentru care am scrie un astfel de articol este unul motivațional de informare. Cu alte cuvinte, să depășim niște paradigme mai vechi – nebunii merg la psihoterapeut sau ești nebun dacă… și acela de a apropia publicul larg de acest serviciu, poate chiar de a-l impulsiona să încerce. Așa cum văd eu, cel puțin acum, în prezent, un astfel de articol face parte din cartea de vizită a oricărui psihoterapeut, deoarece acesta transmite cumva relația pe care o are cu psihoterapia, credințele sale, modul său de abordare. Se pare că a durat ceva ani să o scriu pe a mea ;).

Continue reading → Când mergem la psihoterapeut?

Miercuri = ziua empatiei

Miercuri = ziua EMPATIEIEu și empatia am dat prima dată nas în nas prin liceu și apoi am rămas buni prieteni până în prezent. Ne-am cunoscut prin intermediul unui curs de inteligență emoțională pe care l-am aprofundat la vremea respectivă și l-am ținut la elevii de liceu. Apoi prietenia noastră a continuat pe parcursul facultății, când l-am descoperit pe Carl Rogers și rolul important pe care-l atribuia empatiei în relația terapeutică și în orice relație care urmărește creșterea personală. Lucrarea de licență a fost guvernată tot de ea,  de o formă mai puțin studiată a ei, și anume empatia ecologică – ceva cu spațiile și emoțiile și ecologia și teoria setting-ului comportamental. A urmat formarea în psihoterapia centrată pe persoană, unde ghici ciupercă într-un picior ce are ea la baza interacțiunii cu clientul? Ai ghicit – empatia. Și tot așa, am mers împreună și am intrat în mulți papuci diferiți de-ai mei (vezi definiții si aici), prin grupuri de dezvoltare sau training-uri pentru diferite companii.

Continue reading → Miercuri = ziua empatiei